Epicondilita laterală, cunoscută și sub denumirea de „cotul tenismenului”, este o afecțiune dureroasă a cotului cauzată de suprasolicitare. Deși practicarea tenisului sau a altor sporturi cu rachetă poate contribui la apariția acestei afecțiuni, există și alte activități care prezintă riscuri similare.
Această patologie constă în inflamarea tendoanelor care deservește musculatura extensoare a mâinii, situate în partea posterioară a antebrațului. Epicondilita laterală reprezintă o leziune de suprasolicitare, care apare din efectuarea repetată a acelorași mișcări, manifestându-se prin durere și inflamarea exteriorului cotului.
Tratamentul acestei afecțiuni este variat și în majoritatea cazurilor este coordonat de o echipă formată din medicul ortoped și kinetoterapeut.
Cauzele epicondilitei laterale sunt multiple. Una dintre principalele cauze este suprasolicitarea, care afectează în special un mușchi al antebrațului, numit mușchiul scurt extensor radial al carpului (SERC). Acest mușchi contribuie la stabilizarea încheieturii mâinii în timpul extensiei cotului, o poziție des întâlnită în tenis. Suprasolicitarea acestui mușchi poate duce la apariția rupturilor microscopice la nivelul tendonului, generând inflamație și durere.
Nu doar sportivii sunt predispuși la epicondilită laterală. Multe persoane care desfășoară activități repetitive sau care implică utilizarea intensivă a mușchilor antebrațului sunt expuse riscului. De exemplu, pictorii, instalatorii sau tâmplarii pot dezvolta această afecțiune din cauza mișcărilor repetitive și a ridicării greutăților.
Epicondilita laterală apare în mod frecvent la persoanele cu vârste cuprinse între 30 și 50 de ani, dar poate afecta orice persoană expusă factorilor de risc. Tehnica necorespunzătoare în sporturi cu rachetă, precum și echipamentul inadecvat, reprezintă factori de risc suplimentari.
Simptomele epicondilitei laterale se dezvoltă treptat și pot include durere sau senzație de arsură în exteriorul cotului, precum și dificultate în strângerea pumnului. Aceste simptome se pot agrava în timpul activităților care implică mișcări specifice, cum ar fi tenisul sau strângerea obiectelor cu mâinile.
Pentru diagnosticul corect al epicondilitei laterale, medicul va lua în considerare modul de apariție al simptomelor, factorii de risc și istoricul medical al pacientului. Pot fi efectuate teste precum întinderea forțată a încheieturii mâinii și degetelor, iar în unele cazuri pot fi necesare investigații suplimentare, precum radiografia sau imagistica cu rezonanță magnetică nucleară (RMN).
Tratamentul nechirurgical este eficient în majoritatea cazurilor și poate include repausul, administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene, kinetoterapie, utilizarea de ortoze sau injecții cu steroizi. În cazuri severe sau în care simptomele persistă după tratamentul nechirurgical, poate fi necesară intervenția chirurgicală pentru excizia țesutului lezat și reatașarea mușchiului sănătos la os.
Recuperarea după intervenția chirurgicală poate necesita perioade variabile de imobilizare și kinetoterapie pentru restabilirea funcției cotului. Este important ca pacientul să respecte recomandările medicului pentru a evita complicațiile și pentru a obține o recuperare optimă.
